Testo di anonimo
Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva,
Să-mi cânţi ce ştii mai bine,
Că vin ţi-oi da, şi bani ţi-oi da,
Şi haina de pe mine!
Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva,
Să-mi cânţi şi din chitară,
Că doar s-o isprăvi cândva
O viaţă-atât de-amară!
Lăsaţi-mă lângă pahar,
De viaţă nici nu-mi pasă!
Eu sunt copilul nimănui
Şi n-am nici bani, nici casă...
Lăsaţi-mă în fund să stau
În crâşma-ntunecată,
Să beau, să plâng şi-apoi să cânt,
Căci am iubit o fată...
Să-mi cânţi, cobzar, din cobza ta
Povestea de iubire
Ce m-a făcut ca să tresar
De-atâta fericire.
"Să-mi cânţi, cobzar" (in italiano: cantami qualcosa, trovatore) è una canzone popolare originaria della Romania. Il protagonista, un uomo con il cuore infranto, che non ha soldi né una casa, chiede a un trovatore di suonare la chitarra per fargli ricordare la sua storia d'amore finita.
